Lumea este într-o continuă mişcare; înţelegem atât de greu macrouniversul; în ciuda
telescoapelor, sateliţilor şi rachetelor pe care le tot trimite în spaţiu, omul abia dacă a ajuns să
perceapă câte ceva din aranjarea şi mersul acestuia.
La fel stau lucrurile şi cu microcosmosul, pe care, cu diferite unelte, omul l-a explorat
de-a lungul timpului; studiind atomul, microcosmosul a reuşit să beneficieze de descoperiri
mult mai mari faţă de deceniile din urmă.
În continuă mişcare, pământul se roteşte în jurul axei lui; marea, cu fluxul şi refluxul
ei, se află şi ea într-o continuă mişcare; vântul, păsările, râurile, gândul, viaţa, totul este în
mişcare…
Deschizi fereastra şi asculţi: vuietul străzii, maşinile, ciripitul păsărilor, o frunză
legănată adesea cu tot cu crengile copacului de mişcarea vântului…
Eram într-un moll; nu ştiu ce simţiţi dumneavoastră, colegi ai nevederii, când ajungeţi
în spaţiile acestea destinate delectărilor şi cheltuielilor. Eu, când am intrat pentru prima oară
într-un moll, am simţit disconfort: muzică zgomotoasă, magazine înşiruite unul după altul, cu
articole expuse ostentativ, cu preţuri care întrec în extravaganţă, cu oameni vorbind tare,
alergând şi consumând din priviri tot ce nu-şi pot cumpăra (telefoane mai performante,
calculatoare superprocesate, boxe vorbitoare în altă limbă, dar folositoare nouă pentru un post
de radio sau pentru aflarea vremii). Ce freamăt! Câtă agitaţie!….
În lumea aceasta care se mişcă şi care gândeşte mai repede, în care totul se vrea a fi
instant, avem viteze fantastice în comparaţie cu cele de acum un secol. Arhimede a putut să
spună în vremea lui: „Daţi-mi un punct fix şi voi răsturna pământul!” Oare şi pentru vremea
aceia totul era în continuă mişcare?
După câte se pare, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Solomon spunea că nu este
nimic nou sub soare… În psalmul 46, la versetul 10, găsim scris cuvântul acesta:
Opriţi-vă şi
să ştiţi că eu sunt Dumnezeu!
Cu aproximativ 3000 de ani în urmă oamenii aveau alergările şi istovirile lor pentru
munca pământului, deşi nu aveau calculatoare. La vremea aceia nu erau maşini care merg cu
350 km la oră, dar oamenii aveau măgăruşi, catâri sau cămile. Folosindu-se de aceste animale,
ei alergau ducând rodul muncii lor către vânzările pe care le aveau de făcut. Totul fără boxe
inteligente, fără telefoane, tablete, avioane, fabrici unde să muncească pentru a aduce un bănuţ
familiei. În acele timpuri oamenii aveau şi ei preocupări care le devorau cu nesaţ vremea, le
înghiţeau odihna, istovindu-le întreaga fiinţă. Oamenii de atunci trăiau şi ei emoţiile lor, aveau
grijile lor, nevoi fizice şi sufleteşti, într-un cotidian nemilos, care părea să nu-i lase să se
gândească puţin măcar la faptul că sunt fiinţe create de Dumnezeu.. De aceea Dumnezeu a
simţit că trebuie să spună aceste cuvinte: „opriţi-vă!…”
este frumos şi interesant faptul că Dumnezeu, care a spus „opriţi-vă”, a putut să
oprească timpul în loc la rugăciunea lui Iosua. Într-o bătălie Iosua mai avea nevoie de ceva
lumină a zilei pentru a-i putea învinge pe vrăşmaşi. Atunci el s-a rugat lui Dumnezeu să
oprească soarele şi Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea. În felul acesta Iosua a experimentat
dilatarea timpului şi minunea săvârşită de Dumnezeu pentru ca el să-şi biruiască vrăşmaşii în
bătălie..
Dumnezeu poate oprii pământul acesta din rotaţiile lui. Dar eu, cât de greu mă opresc
să parcurg un capitol din Cuvântul lui Dumnezeu prin care El vrea să-mi destăinuie şi astăzi
că mă iubeşte cu o dragoste veşnică!….
Dumnezeu s-a oprit, a părăsit spaţiile celeste pentru a îmbrăca timpul, pentru a se
pogorî în vremelnicie, pentru a încerca oprirea omului din alergarea sa. Alergarea noastră fără
Dumnezeu înseamnă fără viitorul veşnic petrecut cu El…
Un prieten povestea că a mers cu un grup de nevăzători la mânăstirea sâmbăta de Sus.
Plecaseră într-un week-end cu un autocar către mânăstirea aceea primitoare. Ajunşi acolo, au
fost cazaţi sâmbătă seara. A doua zi l-au rugat pe părintele Teofil părăian să le spună un
cuvânt de folos pentru sufletele lor. Fiind o zi de duminică, confratele nostru nevăzător,
arhimandritul Teofil Părăian, un om de o înaltă factură spirituală, i-a rugat să vină la biserică
pentru a asculta slujba duminicală şi astfel el va avea şi un cuvânt pentru ei. Răspunsul lor a
fost că vor să beneficieze de aer, de natură şi că nu au timp să meargă la biserică. Aşadar, acei
oameni îşi doreau mai mult aerul pe care-l dă Dumnezeu în natură şi nu aveau timp să se
oprească pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu pentru sufletele lor.
Într-un spital din Spania Un bătrân în vârstă de 73 de ani a fost rugat la ieşire să achite
factura plăţii serviciilor medicale pentru intubarea şi tratamentul alocat. Pe factură erau
descrise medicamentele folosite şi costul lor; de asemnenea, în josul paginii era trecută suma
de 500 de euro pentru intubare. Citind, bătrânul a început să plângă.Doctorul l-a întrebat mirat
pentru ce plânge şi era îngrijorat să ştie dacă pacientul are vreo problemă financiară. „Nu – a
răspuns bolnavul – am scăpat de viroza aceasta cumplită şi am bani să plătesc. Dar sunt
emoţionat la gândul că timp de 73 de ani am consumat aerul acesta lăsat de Dumnezeu şi
niciodată n-am plătit ceva pentru el. Iar acum pentru câteva zile de intubare, ca să respir aer,
trebuie să plătesc 500 de euro.”
Dl Isus S-a oprit în dreptul sicomorului unde Zacheu era cocoţat ca să vadă pe Cel
care vindeca şi făcea atât de multe minuni. Domnul Isus a ajuns în locul acela, şi-a ridicat
ochii şi ia spus: „Zachee, dă-te jos degrabă, că astăzi trebuie să rămân în casa ta!”
Când strigau orbii din Ierihon, Dl Isus s-a oprit la fel şi i-a chemat pentru a le da vederea.
Oare astăzi m-am oprit um pic din căutările mele?
Oare tu ai vrea să te opreşti puţin, să te gândeşti la cât de mult te iubeşte Dumnezeu?
Dragostea Lui e atât de mare încât El a venit pe pământul acesta să împlinească dreptatea Sa
faţă de păcatul meu şi al tău care trebuia pedepsit, cerând moartea pentru mine şi pentru tine .
EL, DL Isus, a părăsit slava Sa pentru a ne arăta bunătatea Lui veşnică şi dorinţa Lui de a
petrece eternitatea împreună cu mine şi cu tine…
Eşti gata să te opreşti un timp astăzi şi-n fiecare zi, să petreci cu El citind Cuvântul
Său minunat şi să te rogi spunându-i câteva cuvinte de iubire? „Opriţi-vă – spunea dumnezeu
prin psalmist – şi să ştiţi că eu sunt Dumnezeu”.
un om care a ştiut să se oprească din alergările lui, devenind un căutător de Dumnezeu şi de
împărăţia harului dumnezeiesc.